Neconstituționalitatea legislației privind casele de marcat electronice

Actuala legislație privind casele de marcat electronice reprezintă un abuz fără margini la adresa mediului de afaceri, în general, și la adresa antreprenorilor, în particular. Trecând peste limbajul nejuridic, inadmisibil la un act normativ, principalele probleme pe care OUG nr. 91/2014 și OUG nr. 8/2015 le ridică sunt următoarele:

1. Sancționarea agenților economici pentru sumele găsite în casa de marcat, în plus sau în minus față de valoarea bonurilor fiscale emise ține, prin faptul că excede sferei fiscale și intră în domeniul disciplinei financiare, de o mentalitate etatistă, comunistă, când statul era unicul proprietar al unităților de desfacere și vânzare. În actualele condiții economice, statul, prin ANAF, nu poate depăși rolul de colector al taxelor și impozitelor pentru că altfel încalcă unul din principiile constitutionale, respectiv cel al economiei de piață în care disciplina financiară într-o entitate cu capital privat este strict problema proprietarului afacerii, în raport cu salariații săi. A prezuma că aceste diferențe de bani sunt rezultatul unei evaziuni fiscale prin neemiterea de bonuri fiscale este de asemenea abuziv deoarece o contravenție, la fel ca o infracțiune, trebuie dovedită, neputând fi prezumată. Altfel spus, vânzarea fără bon fiscal este o contraventie ce trebuie probată.

2. Confiscarea sumelor de bani reprezentând diferențele pozitive arătate la pct. 1 constituie de asemenea un abuz, o întoarce la vremurile Miliției economice, în conditiile în care astăzi confiscarea poate fi dispusă numai de instanța de judecată. Confiscarea acestor sume de către un organ administrativ reprezintă deci o încălcare a prezumției constituționale de dobândire licită a averii.

3. Refuzul aplicării dispozițiilor dreptului comun contravențional, conform căruia plângerea contravențională (contestația) persoanei sancționate împotriva procesului-verbal de stabilire a contravenției suspendă de drept sanctiunea aplicată până la soluționarea ei de către instanța de judecată reprezintă un alt abuz. Conform OUG nr. 92/2014 și OUG nr. 8/2015, măsura organului administrativ de a sancționa un agent economic cu suspendarea activității pentru 30 de zile este scoasă de facto de sub cenzura de legalitate a instanței de judecată prin aceea că termenul normal de soluționare a unei plângeri contravenționale (contestație) depășește cu mult cele 30 de zile, astfel că obiectul ei, constând în anularea măsurii suspendării activității, va fi fost demult rămas fără obiect la momentul la care instanța de judecată ajunge să judece plângerea contravențională (contestația). Refuzul aplicării dreptului comun contravențional constituie o încălcare a dreptului constituțional al liberului acces la justitie.

4. Un ultim abuz constă în refuzul restituirii sumelor plătite de agenții economici pentru a evita sancțiunea suspendării activității, atunci când instanța de judecată anulează procesul-verbal contravențional. Deși OUG nr. 91/2014 și OUG nr. 8/2015 ignoră în mod intenționat a preciza, sumele astfel plătite și care reprezintă de 10 ori valoarea amenzii aplicate, au tot natura juridică a unei amenzi contravenționale întrucât rezultă dintr-o presupusă contravenție, constatată ca atare printr-un proces-verbal contravențional. Drept urmare, anularea acestui proces-verbal de către instanța de judecată sesizată de presupusul contravenient nu poate avea ca efect decât restituirea sumei plătite pentru evitarea suspendării activității. Mai mult, având in vedere că, așa cum am arătat la pct. 3, plângerea contravențională (contestația) nu suspendă măsura suspendării activității stabilite de către ANAF-Direcția Generală Antifraudă Fiscală, este evident că singura soluție pentru ca agentul economic astfel sancționat să își poată continua activitatea este să plătească suma reprezentând de 10 ori amenda contraventională aplicată odată cu sancțiunea suspendării activității. Mai departe, deși agentul economic contestă procesul-verbal contraventional, soluționarea favorabilă a plângerii sale contravenționale (contestației) și anularea de către instanța de judecată a procesului-verbal contravențional nu duce la restituirea sumei astfel plătite, care “se face venit la bugetul de stat” precum în cazul unei confiscări, ceea ce încalcă din nou principiul constituțional al prezumției de liceitate a averii. Altfel spus, vinovat sau nevinovat, dacă vrei să-ți continui activitatea, nu te poți adresa justiției ci trebuie să plătești statului de 10 ori valoarea amenzii. Iar cum amenda maximă este de 27.500 de lei, se va ajunge la situația în care agentul economic sancționat cu aceasta sumă și cu suspendarea activității va trebui să plătească 275.000 de lei pe care, culmea, statul nu îi restituie nici chiar atunci când instanța anulează procesul-verbal contravențional, dând dreptate petentului. Pentru mulți antreprenori aceasta înseamnă faliment, din care nu castigă nimeni, nici macar statul, care trâmbițează pe toate canalele media că se finanțează cu “taxele tale” pentru a construi școli și spitale.

Pentru toate aceste motive, care fac din ANAF-Directia Generală Antifraudă Fiscală un organ represiv de tipul fostei Miliții economice, situație nemaiîntâlnită din 1990 până în prezent, voi solicita Avocatului Poporului sesizarea Curtii Constituționale. Dar cum sunt nule șansele ca Avocatul Poporului să își îndeplinească atribuțiunile pentru care este plătit din banii noștri (la prima sesizare nici măcar nu a catadicsit să dea un răspuns), vom distribui public textul sesizării, sub forma unei excepții de neconstitutionalitate, pentru ca orice agent economic abuzat să o poată folosi atunci când se va judeca cu ANAF-DGAF.

Legislatia privind casele electronice de marcat constituie însă nu doar un act normativ abuziv și retrograd, ci și un factor generator de probleme rezultate din conformarea agenților economici, precum:

1. Sancționarea antreprenorilor pentru greșelile sau chiar actele intenționate ale angajaților găsiți de organul de control cu sume neînregistrate în registrul de bani personali.

2. Posbilitatea unor agenți economici de genul cluburilor de noapte de a spăla bani, introducându-i în circuitul economic fiscalizați sub formă de bacșiș.

3. Cresterea costurilor agenților economici care vând mărfuri sau prestează servicii la domiciliu prin faptul că vor trebui să achiziționeze case de marcat mobile pentru bacșișurile primite iar după ce va intra in vigoare obligația conectării caselor de marcat la ANAF, imposibilitatea folosirii acestora în regim de mobilitate.

Închei prin a menționa că Direcția Generală Antifraudă Fiscală din ANAF, care aplică dispozițiile abuzive și neconstituționale ale OUG nr. 91/2014 și OUG nr. 8/2015, scrise de persoane care nu par a avea pregătire juridică, a fost înființată în anul 2012 prin angajarea a 5.000 de inspectori având un salariu mediu net de 1.000 de euro de persoană. Așadar nu știm câte spitale sau școli a construit statul din “taxele tale”, așa cum se laudă în reclama care face ocolul televiziunilor (conform statisticilor, zero, în ultimii 25 de ani), dar știm că același stat cheltuie 5 milioane de euro lunar – adică 60 de milioane de euro anual (cam cât costul unui întreg spital cu toate dotările) – doar pentru a întreține o armată de milițieni care abuzează antreprenorii, cheltuieli la care se adaugă, bineînțeles, cele cu personalul auxiliar, cu autoturismele cu girofar, cu uniformele și cu armamentul din dotare.

2 Responses to Neconstituționalitatea legislației privind casele de marcat electronice

  1. Mai apre un aspect, deloc de neglijat. Daca administratorul este si angajat (lucreaza efectiv), cum mai poate sa isi ia cele doua zile de repaos saptamanal OBLIGATORIU, in conditiile in care trebuie sa verifice zilnic! inregistrarea corecta in registrul cu bani personali? O greseala in acest registru duce la sanctionarea societatii cu sume mari!

  2. Consider ca nu se poate emite o lege care sa se adreseze doar unei anumite categorii de cetateni,acest lucru fiind discriminare.Daca trebuie scrisi banii in registrul de bani personali,atunci trebuie sa faca lucrul acesta toate categoriile de salariati,inclusiv cei de la finante,primarii,etc.

Leave a reply